sâmbătă, 8 septembrie 2007

podea umeda...a nu o lua la vale [sau de ce nu e bine s-ai asculti pe cei din jur si sa gandesti numai cu propriul creier]

O seara calma...linistita... stai pe balcon alaturi de tatal tau care fumeaza. Ai 5-6 ani..si totusi...faci asta de cand lumea. De la etajul 6 al blocului se vede tare dragut in jos... admiri varfurile copacilor...trecatorii..pisica urcata pe masina vecinului... Atunci, pe moment... o intrebare iti vine incap... si, pentru ca esti copil mic si nu gandesti prea mult spui "tati, tu cand si de ce te-ai apucat de fumat?". Dupa vreo 60 de secunde si inca vreo 3 fumuri... ti se raspunde... "eram clasa a 10-a/ a 11-a si m-am apucat pentru ca toti din jurul meu fumau/ vroiam sa impresionez o fata care fuma si ea". STOP.

Din zi in zi, aud despre tot mai multi dintre oamenii din jurul meu ca fumeaza...sau ii vad cu o tigara in mana. Din zi in zi acelasi raspuns este, cu usoare variatii "m-am apucat numai ca sa vad cum e... dupaia, daca am vazut ca o face toata lumea...am continuat..acum fumez cand stau cu prietenii, fumez dupa examene, fumez cand ies din casa, fumez sa-mi pierd timpul"... Eu personal, nu am auzit in viata mea pe cineva care sa-mi spuna ca s-a apucat de fumat din cauza nervilor, sau din cauza faptului ca vroia sa demonstreze ceva cu acest lucru. TOTI dar absolut TOTI o fac fie din terbilism, fie pentru ca vor si ei sa fie "tari" ca si cei cu care umbla. Vor sa se simta "inclusi" si "acceptati",

Totusi, daca ai un oarecare simt al realitatii, cred [cu mintea mea de copil anormal trecut prin prea putine] cred ca atunci can vezi ca lumea din jurul tau [sau majoritatea lumii din jurul tau] s-a apucat de fumat, de baut, de intarziat acasa, de injurat, de bagat insigne in piele si de facut excese care mai de care mai aiurea, iti pui problema asa " daca toata lumea o ia in jos...aluneca...isi distrug vietile, merita sa fac si eu acelasi lucru doar ca sa nu ma simt pierdut de ei? merita sa fac lucrul asta? sau pot pur si simplu sa le spun ca n-o sa-mi distrug viata si imi gasesc pe cineva mai putin self-distructive cu care sa vorbes?". Deigur, unii se vor lasa, fie pentru ca asa vor ei pentru ca [finally] si-au dat seama ca nu e bine, sau pentru ca mamele lor sunt pneumologi si cand cineva ii ameninta ca suna acasa nu prea le convine, fie sunt convinsi cu faze de genul "fa-o pentru mine" sau "la pariu ca nu rezisti sa nu mai fumezi pana la...?". Sau toate acestea la un loc.

Intotdeauna, cand trebuie sa iei anumite decizii, trebuie sa-ti pui intrebarea daca esti de acord sa te supui consecintelor. trebuie sa te intrebi daca merita. "Merita sa-mi fac inca o gaura in ureche acum si sa fiu pedepsita pentru ca nu le-am zis alor mei?" da, merita, daca e facuta in conditii safe si daca ai tai nu te-ar fi dus niciodata sa ti-o faci. "Merita sa renunt sa fiu un copil bun la mate si sa fac ce vreau eu?" numai daca lucrul asta nu implica faptul sa nu mai inveti de loc la anumite lucruri sau, si mai rau, sa ajungi unul dintre proscrisi."Merita sa ma apuc de baut?", "Merita sa-mi pierd virginitatea acum, cu tipu' asta pe care-l stiu de 3 zile?", "Merita sa ma apuc de fumat?"... par foarte inofensive cand sunt spuse asa...si totusi, uneori nu trebuiesc puse asa unele intrebari..."Merita sa ma apuc acum de fumat si sa nu ma las acum cat inca mai pot, si dupaia sa nu mai pot sa ma las..si sa mor de cancer de plamani cu 15 ani mai devreme?", "Merita sa ma simt mereu in sevraj, sa ma simt stresat fie si numai de simpla idee de a nu avea tigari la mine?", "Merita?". Eu zic ca nu merita. Nu am incercat niciodata. Recunosc, mi-a trecut prin cap de mai multe ori sa "incerc" si eu...dar... am renuntat mereu. Nu stiu ce m-a oprit. Cu alcoolul nu am avut o problema. Stiu ca sunt ignoranta din cauza asta.

Si acum, imi permiteti nu-i asa sa ma ratoiesc la voi? [e valabil atat pentru fumatori cat si pentru nefumatori] ce s-a intamplat cu gandirea individuala? De ce mereu trebuie sa ne luam dupa ceilalti? De ce mereu, vrem sa fim mai interesanti luand de la cei din jur numai obiceiurile proaste? De ce mereu ne inahitam cu oameni mai slabi ca noi [din toate punctele de vedere] si nu cu oameni mai puternici ca noi, de la care putem mereu sa invatam ceva? De ce? Desi sunt un copil al naibii de teribilist si de tembel, nu m-am apucat nicodata de fumat din cauza faptului ca sunt teribilista [m-am apucat de baut...de vreo un an sau doi..si inca nu consider ca sunt dependenta] si am stat cu extrem de multi oameni care fumeaza [tata, educatoarele de la gradinita, invatatoarea, dirigainta, majoritatea prietenilor mei din scoala...de fapt..majoritatea oamenilor in care aveam incredere aproape...absoluta zic eu].

Poate pentru ca nu am incercat niciodata sa seman cu cei din jur gandesc asa, dar totusi, mai ganditi-va o data...nu merita sa va apucati de fumat. toti cei care fumeaza sfatuiesc lumea din jur sa nu se apuce si ei...si totusi, din zi in zi vezi tot mai multa lume cu tigara-n gura seste tot pe unde mergi.

Trebuia sa vorbesc despre asta mai devreme sau mai tarziu. Nu eram eu daca nu vorbeam despre asta.

2 comentarii:

sunny93 spunea...

Presupun ca poti sa privesti problema si asa... stii cum spunea Gerry, "Tinteste luna"? Cred ca te face sa te simti mai bine, nush... Gandeste-te totusi ca oamenii se vor uita in sus la tine si vor zice "Oau, eu nu voi putea fi niciodata asa". Spune-le totul astfel incat ei sa se uite la tine ca la un egal si sa poata merge mai departe."Niciodata sa nu spui niciodata"

Catalin Haldan spunea...

Fumatul Ucide; asa scrie pe pachetele de tigari, dar cine mai citeste asa ceva. Dupa parerea mea a devenit o moda sa vezi toti oamenii cu tigarea in gura. Acum lumea care se apuca o face nu pt ca asa vor ci pt a fi integrati intr-un grup. Dupa parerea mea asta e un rahat foarte mare; mai bine raman singur decat sa am niste prieteni falsi care sa nu ma accepte doar pt simplul fapt...ca nu fumez. Aici am incheiat.