Gandurile unei zile insorite

Ma simt ciudat. Cam de o saptamana. Cat am fost plecata..la tara...nu stiu...m-am gandit la tot felul de chestii. Si am ajuns la totfelul de concluzii. Poate ca sunt eu proasta. Poate ca sunt eu prea copilaroasa. poate ma incapatanez mereu sa vad numai lucrurile bune si frumoase. Stiu ca sunt perfectionista..dar..ce naiba frate...poate ca imi pasa prea mult. Anumite chestii chiar te pun pe ganduri.

Azi, mai bine zis pe 3.08.2007...m-am reintalnit cu Vlad..dupa o absenta din viata mea de vreo 5 luni. Acum stiu de ce mi se facuse dor de el... Pentru ca e el...:)...pentru ca mereu te face sa te gandesti. "Reevalueaza totul din viata ta daca nu-ti mai place. Vezi ce merita si ce nu". Propozitiile ca asta te fac sa te gandesti.. chiar pare ca a crescut..mereu pare mai matur decat il stiam..nu stiu de ce. Poate pentru ca asa l-am vazut dintotdeauna. Partea frumoasa e ca la inceput nu ma trata chiar atat de evident ca pe un copil. Acum o face... vorbeste in fraze de grnu "o sa mai cresti si o sa vezi si tu cum e...". La inceput..nu suportam textele de genul asta. Apoi m-am obisnuit...acum imi accept rolul cu stoicism...si chiar n-as vrea sa cresc, "sa ma maturizez".

Ce are toata lumea cu maturizarea? cand te maturizezi..ajungi la concluzia ca lumea nu e atat de roz precum parea atunci cand erai mic. Eu inca mai vreau o lume roz [bine nu neaparat roz..da asa mi-a venit si mie]. Si acum ajungem la intrebarea la care am ajuns eu intr-o seara cand m-am simtit complet dezamagita de cineva in care aveam incredere ca e un om misto...si nu m-am zbierat la el si la o persoana care stiam ca nu se supara pe mine daca o faceam. Intrebarea e cam urmatoarea: " Merita sa luptam pentru a avea lumea noastra roz? Sau ar trebui..pur si simplu...sa devin si eu ca restul lumii..gri si...fara idealuri..fara vise si fara dorinte...?". Dar daca vrei sa lupti si nu stii cum..sau n-ai curaj..ce faci? "Tu ai idei..da' nu faci nimic ca sa schimbi ceva" mi-a spus cineva intr-o zi.Eu ma opun cum stiu eu mai bine autoritatilor care nu vor sa ma lase sa schimb ceva. Eu ma opun cum pot mai bine celor care vor sa scoata culoarea din mine. Si nu numai din mine... e trist...oamenii cu adevarat misto sunt marginalizati. De ce? Pentru ca nu corespund. Principiile nazi au fost mereu una dintre specialitatile mele. Asta pentru ca a fost o perioada in care am avut si eu principii nazi.

Acum, a fi "diferit" a ajuns aproape o moda. Ceea ce inseamna ca acum cei diferiti sunt oamenii normali. Chestia asta te sperie. Lumea e rea. Daca trebuia sa ajungi la concluzia asta ca sa te maturizezi...atunci ei bine, pot sa declar oficial ca am mai crescut putin. Dar preferam de 1000 de ori sa n-o fi facut. Adica..peste tot se promoveaza conceptul de "dragoste". Ziare, reviste, carti. muzica, filme..peste tot se vorbeste despre cat de fericiti sunt oamenii care ubesc pentru ca intalnesc mereu persoana potrivita. Mereu exista un happy-ending. Well..what happened to mine? Cand te duci..in lumea reala..acolo afara unde e rece si gri iti dai seama ca nimic din lucrurile bune pe care le credeai adevarate din reviste si carti nu pot fi aplicate, pentru simplul motiv ca nu au un context in care sa poata fi aplicate. Cand ajungi acolo, afara..iti dai seama ca lumea e superficiala. Iti dai seama ca lumea e invidioasa. Iti dai seama...ca poate nu vei sa fii rece si gri..cum sunt ei.

Asa ca vrei sa schimbi ceva. Toti iti spun "sa schimbi lumea nu e usor". Absolut nimeni, absolut niciodata, absolut in nici un context, nu a pretins ca ar fi usor.Dar asta nu inseamna ca nu merita sa incerci nu-i asa?