A inceput scoala. Trist nu-i asa? Mda...nu gandeam asa luni. N-am gandit asa nici macar marti. In schimb, ieri a fost miercuri, si... out of a sudden, mi-a venit si mie in cap ideea cum ca s-ar putea ca scoala sa fie naspa. Ok, stiu ca sunt a 8-a, stiu ca viata e grea atunci cand esti a8-a. Dar in principiu, viata e cea mai frumoasa e atunci cand chiar ai ceva de facut. Eu ma consider unul dintre cei mai mari suporteri ai devizei "Viata merita traita". Doar ca eu sunt, din pacate, si unul dintre cei mai mari fani ai devizei "Viata e al naibii de nasoala uneori". Asa ca am ajuns la concuzia ca "Viata merita traita, chiar daca e al naibii de nasoala uneori". De unde rezulta ca presupunerea facuta este falsa => cctd. Adica nu e trist ca a inceput scoala. E doar un eveniment ca oricare altul. Poate partea in care s-a terminat vacantza e nashpa. Dar nu partea in care a inceput scoala. Categoric nuh.
Buuun. Problema asta am lamurit-o. Acum suntem a 8-a. Ce e de facut in situatii critice ca acestea? Pai, pentru inceput, pot sa va zic exact ce nu trebuie sa faceti. Nu trebuie sa va certati cu cea mai buna prietena pe motive sentimentale din a doua zi de scoala. E al naibii de nasol va spun din experienta. Apoi, pentru veseliadin prima zi de scoala, nu trebuie sa fiti in depresie 3 luni [asta tot din experienta]. De asemenea, nu trebuie sa va simtiti dati la o parte cand toti prietenii dumneavoastra isi fac noi prieteni, si sa va simtiti neglijati. Puteti, evident, sa va faceti i dumneavoastra noi prieteni, caciasa secuvine la orice inceput de anscolar. Acum, intrebarea se pune in felul urmator? Ce faci cand toata lumea din jurul tau se indragosteste de cine trebuie si e enorm de fericita, mai putin tu? Raspunsul medicului: se sta mult la telefon, sau pe net, cu cei mai buni prieteni, se scrie pe blog, se fac fitze de genul "nu vreau sa stau singura in statie" si se ajunge la tot felul de chestii si mai nasoale din care chiar nu mai stii cum sa iesi. Apoi, bagi mainile in buzunare, zambesti la monitor si-ti zici "Viata e frumoasa. Ce-o fi o fi." Anu' deabea a inceput. Si al nabii an, dureaza 9 luni. Asa ca...timp destul nenica.
In timpul anului scolar, observi ca activitatile extrascolare sunt numeroase. Mai un concurs de mate la valcea, mai o bere cu Wilfred, mai un Flug Tag cu Dan, mai un baschet cu Theg in centrala, mai o cearta cu Matei, mai o cautare de culegere pentru colegi...etc. Prostiile obisnuite ale vietii de elev. In viata trebuie sa fii optimist. chiar daca ti-au schimbat fix acum toti profii misto si ai o aeriana profa de muzica, un tembel prof de franceza si faci chimie cu directa. Totusi, printre orele de groaza de dinainte de teste si durerile de cap provocate de tampenia profilor, se mai strecoara din cand in cand un chiul de la ora de religie la care si asa nu vine nimeni ca nu avem profesor si o intarziere la o oare de latina sau prostii deastea. De asemenea, unde ar mai fii farmecul sa joci fotbal in curte sau baschet daca n-ai stii ca lipsesti de la o ascultare importanta sau de la o prostie de ora naspa la care si asa probabil ca ai dormi cu capul pe vecinul sau cu capul pe banca.
In concluzie, scoala nu este naspa. Nici viata in sine nu este naspa. Nici macar viata in sine atunci cand incepe scoala nu este naspa. Totul tine de felul in care vedem situatuia. Eu unt pur si simplu fericita ca am cu ce sa-mi omor timpul, ca pot sa ma holbez la toti tipii "cute", si ca pot sa visez asa...cu ochii deschisi la anumite chestii care nu se vor intampla niciodata. Si sunt foarte heppy ca acuma s-a restabilit pacea in paradis si ca nu mai sunt certata cu nimeni. Chiar daca nu au trecut several years. Btw, sunt si super fericita ca imi vad toti colegii si ca pot sa iau pe cineva de fund :D [stim noi pe cine].
joi, 20 septembrie 2007
marți, 18 septembrie 2007
Feelings
Draga iubire,
Totul parea atat de frumos atunci cand eu eram departe si nu vedeam situatia cu ochii mei. Din pacate, a inceput inevitabil scoala. Asa a tu, bineinteles, ai facut cunostinta cu o tona de lume noua, printre care, inevitabil, se afla si persoana X. Desi pe persoana X o stiai oarecum de dinainte, nu pot crede ca de asta sunteti acum asa de apropiati. Ceva s-a intamplat in ultimele doua ziel. M-ai dezamagit profund. T-ea corupt si pe tine prostia aia de spirit al liceului nostru. Nu-miplace sa scriu prostiilea astaea de randuri, dar am facut un pact, si, desi am promis si ti-am promis ca nu mai vorbesc cu tine niciodata daca te vad cu persoana X, azi, nu prea ti-a pasat, si te-ai fluturat cu ea prin public cu foarte multa nonsalanta.
Am suferit. corect. Am avut si de ce. Dar, a naibii sa fiu dak nu tineam in prostie la tine omule. Imi pare rau. poate ca n-a fost sa fie. Poate a fost vina mea. Tu acuma o sa pleci oricum, si situatia o sa ramana asa pana te intorci, cand probabil persoana X isi va fi gasit deja alta victima. Poate ca la un moment dat o sa ne reintalnitm. Peste multi multi ani. Chiar daka impartim aceiasi prieteni, acelasi liceu si aceleasi locuri de chill, probabil ca n-o sa ne mai vedem prea curand. O sa aiba grija programul de la scoala si persoana X de asta. Pana cand o sa ne revedem, iti spun adio.
Cu dragoste, [multa dragoste]
Eu.
XXX
P.S. Daca vreodata o sa simti nevoia sa vorbesti cu mine, am aceleasi numere de telefon, aceeasi scoala, aceiasi prieteni, aceeasi clasa si aceeasi adresa de mess.
Totul parea atat de frumos atunci cand eu eram departe si nu vedeam situatia cu ochii mei. Din pacate, a inceput inevitabil scoala. Asa a tu, bineinteles, ai facut cunostinta cu o tona de lume noua, printre care, inevitabil, se afla si persoana X. Desi pe persoana X o stiai oarecum de dinainte, nu pot crede ca de asta sunteti acum asa de apropiati. Ceva s-a intamplat in ultimele doua ziel. M-ai dezamagit profund. T-ea corupt si pe tine prostia aia de spirit al liceului nostru. Nu-miplace sa scriu prostiilea astaea de randuri, dar am facut un pact, si, desi am promis si ti-am promis ca nu mai vorbesc cu tine niciodata daca te vad cu persoana X, azi, nu prea ti-a pasat, si te-ai fluturat cu ea prin public cu foarte multa nonsalanta.
Am suferit. corect. Am avut si de ce. Dar, a naibii sa fiu dak nu tineam in prostie la tine omule. Imi pare rau. poate ca n-a fost sa fie. Poate a fost vina mea. Tu acuma o sa pleci oricum, si situatia o sa ramana asa pana te intorci, cand probabil persoana X isi va fi gasit deja alta victima. Poate ca la un moment dat o sa ne reintalnitm. Peste multi multi ani. Chiar daka impartim aceiasi prieteni, acelasi liceu si aceleasi locuri de chill, probabil ca n-o sa ne mai vedem prea curand. O sa aiba grija programul de la scoala si persoana X de asta. Pana cand o sa ne revedem, iti spun adio.
Cu dragoste, [multa dragoste]
Eu.
XXX
P.S. Daca vreodata o sa simti nevoia sa vorbesti cu mine, am aceleasi numere de telefon, aceeasi scoala, aceiasi prieteni, aceeasi clasa si aceeasi adresa de mess.
sâmbătă, 8 septembrie 2007
podea umeda...a nu o lua la vale [sau de ce nu e bine s-ai asculti pe cei din jur si sa gandesti numai cu propriul creier]
O seara calma...linistita... stai pe balcon alaturi de tatal tau care fumeaza. Ai 5-6 ani..si totusi...faci asta de cand lumea. De la etajul 6 al blocului se vede tare dragut in jos... admiri varfurile copacilor...trecatorii..pisica urcata pe masina vecinului... Atunci, pe moment... o intrebare iti vine incap... si, pentru ca esti copil mic si nu gandesti prea mult spui "tati, tu cand si de ce te-ai apucat de fumat?". Dupa vreo 60 de secunde si inca vreo 3 fumuri... ti se raspunde... "eram clasa a 10-a/ a 11-a si m-am apucat pentru ca toti din jurul meu fumau/ vroiam sa impresionez o fata care fuma si ea". STOP.
Din zi in zi, aud despre tot mai multi dintre oamenii din jurul meu ca fumeaza...sau ii vad cu o tigara in mana. Din zi in zi acelasi raspuns este, cu usoare variatii "m-am apucat numai ca sa vad cum e... dupaia, daca am vazut ca o face toata lumea...am continuat..acum fumez cand stau cu prietenii, fumez dupa examene, fumez cand ies din casa, fumez sa-mi pierd timpul"... Eu personal, nu am auzit in viata mea pe cineva care sa-mi spuna ca s-a apucat de fumat din cauza nervilor, sau din cauza faptului ca vroia sa demonstreze ceva cu acest lucru. TOTI dar absolut TOTI o fac fie din terbilism, fie pentru ca vor si ei sa fie "tari" ca si cei cu care umbla. Vor sa se simta "inclusi" si "acceptati",
Totusi, daca ai un oarecare simt al realitatii, cred [cu mintea mea de copil anormal trecut prin prea putine] cred ca atunci can vezi ca lumea din jurul tau [sau majoritatea lumii din jurul tau] s-a apucat de fumat, de baut, de intarziat acasa, de injurat, de bagat insigne in piele si de facut excese care mai de care mai aiurea, iti pui problema asa " daca toata lumea o ia in jos...aluneca...isi distrug vietile, merita sa fac si eu acelasi lucru doar ca sa nu ma simt pierdut de ei? merita sa fac lucrul asta? sau pot pur si simplu sa le spun ca n-o sa-mi distrug viata si imi gasesc pe cineva mai putin self-distructive cu care sa vorbes?". Deigur, unii se vor lasa, fie pentru ca asa vor ei pentru ca [finally] si-au dat seama ca nu e bine, sau pentru ca mamele lor sunt pneumologi si cand cineva ii ameninta ca suna acasa nu prea le convine, fie sunt convinsi cu faze de genul "fa-o pentru mine" sau "la pariu ca nu rezisti sa nu mai fumezi pana la...?". Sau toate acestea la un loc.
Intotdeauna, cand trebuie sa iei anumite decizii, trebuie sa-ti pui intrebarea daca esti de acord sa te supui consecintelor. trebuie sa te intrebi daca merita. "Merita sa-mi fac inca o gaura in ureche acum si sa fiu pedepsita pentru ca nu le-am zis alor mei?" da, merita, daca e facuta in conditii safe si daca ai tai nu te-ar fi dus niciodata sa ti-o faci. "Merita sa renunt sa fiu un copil bun la mate si sa fac ce vreau eu?" numai daca lucrul asta nu implica faptul sa nu mai inveti de loc la anumite lucruri sau, si mai rau, sa ajungi unul dintre proscrisi."Merita sa ma apuc de baut?", "Merita sa-mi pierd virginitatea acum, cu tipu' asta pe care-l stiu de 3 zile?", "Merita sa ma apuc de fumat?"... par foarte inofensive cand sunt spuse asa...si totusi, uneori nu trebuiesc puse asa unele intrebari..."Merita sa ma apuc acum de fumat si sa nu ma las acum cat inca mai pot, si dupaia sa nu mai pot sa ma las..si sa mor de cancer de plamani cu 15 ani mai devreme?", "Merita sa ma simt mereu in sevraj, sa ma simt stresat fie si numai de simpla idee de a nu avea tigari la mine?", "Merita?". Eu zic ca nu merita. Nu am incercat niciodata. Recunosc, mi-a trecut prin cap de mai multe ori sa "incerc" si eu...dar... am renuntat mereu. Nu stiu ce m-a oprit. Cu alcoolul nu am avut o problema. Stiu ca sunt ignoranta din cauza asta.
Si acum, imi permiteti nu-i asa sa ma ratoiesc la voi? [e valabil atat pentru fumatori cat si pentru nefumatori] ce s-a intamplat cu gandirea individuala? De ce mereu trebuie sa ne luam dupa ceilalti? De ce mereu, vrem sa fim mai interesanti luand de la cei din jur numai obiceiurile proaste? De ce mereu ne inahitam cu oameni mai slabi ca noi [din toate punctele de vedere] si nu cu oameni mai puternici ca noi, de la care putem mereu sa invatam ceva? De ce? Desi sunt un copil al naibii de teribilist si de tembel, nu m-am apucat nicodata de fumat din cauza faptului ca sunt teribilista [m-am apucat de baut...de vreo un an sau doi..si inca nu consider ca sunt dependenta] si am stat cu extrem de multi oameni care fumeaza [tata, educatoarele de la gradinita, invatatoarea, dirigainta, majoritatea prietenilor mei din scoala...de fapt..majoritatea oamenilor in care aveam incredere aproape...absoluta zic eu].
Poate pentru ca nu am incercat niciodata sa seman cu cei din jur gandesc asa, dar totusi, mai ganditi-va o data...nu merita sa va apucati de fumat. toti cei care fumeaza sfatuiesc lumea din jur sa nu se apuce si ei...si totusi, din zi in zi vezi tot mai multa lume cu tigara-n gura seste tot pe unde mergi.
Trebuia sa vorbesc despre asta mai devreme sau mai tarziu. Nu eram eu daca nu vorbeam despre asta.
Din zi in zi, aud despre tot mai multi dintre oamenii din jurul meu ca fumeaza...sau ii vad cu o tigara in mana. Din zi in zi acelasi raspuns este, cu usoare variatii "m-am apucat numai ca sa vad cum e... dupaia, daca am vazut ca o face toata lumea...am continuat..acum fumez cand stau cu prietenii, fumez dupa examene, fumez cand ies din casa, fumez sa-mi pierd timpul"... Eu personal, nu am auzit in viata mea pe cineva care sa-mi spuna ca s-a apucat de fumat din cauza nervilor, sau din cauza faptului ca vroia sa demonstreze ceva cu acest lucru. TOTI dar absolut TOTI o fac fie din terbilism, fie pentru ca vor si ei sa fie "tari" ca si cei cu care umbla. Vor sa se simta "inclusi" si "acceptati",
Totusi, daca ai un oarecare simt al realitatii, cred [cu mintea mea de copil anormal trecut prin prea putine] cred ca atunci can vezi ca lumea din jurul tau [sau majoritatea lumii din jurul tau] s-a apucat de fumat, de baut, de intarziat acasa, de injurat, de bagat insigne in piele si de facut excese care mai de care mai aiurea, iti pui problema asa " daca toata lumea o ia in jos...aluneca...isi distrug vietile, merita sa fac si eu acelasi lucru doar ca sa nu ma simt pierdut de ei? merita sa fac lucrul asta? sau pot pur si simplu sa le spun ca n-o sa-mi distrug viata si imi gasesc pe cineva mai putin self-distructive cu care sa vorbes?". Deigur, unii se vor lasa, fie pentru ca asa vor ei pentru ca [finally] si-au dat seama ca nu e bine, sau pentru ca mamele lor sunt pneumologi si cand cineva ii ameninta ca suna acasa nu prea le convine, fie sunt convinsi cu faze de genul "fa-o pentru mine" sau "la pariu ca nu rezisti sa nu mai fumezi pana la...?". Sau toate acestea la un loc.
Intotdeauna, cand trebuie sa iei anumite decizii, trebuie sa-ti pui intrebarea daca esti de acord sa te supui consecintelor. trebuie sa te intrebi daca merita. "Merita sa-mi fac inca o gaura in ureche acum si sa fiu pedepsita pentru ca nu le-am zis alor mei?" da, merita, daca e facuta in conditii safe si daca ai tai nu te-ar fi dus niciodata sa ti-o faci. "Merita sa renunt sa fiu un copil bun la mate si sa fac ce vreau eu?" numai daca lucrul asta nu implica faptul sa nu mai inveti de loc la anumite lucruri sau, si mai rau, sa ajungi unul dintre proscrisi."Merita sa ma apuc de baut?", "Merita sa-mi pierd virginitatea acum, cu tipu' asta pe care-l stiu de 3 zile?", "Merita sa ma apuc de fumat?"... par foarte inofensive cand sunt spuse asa...si totusi, uneori nu trebuiesc puse asa unele intrebari..."Merita sa ma apuc acum de fumat si sa nu ma las acum cat inca mai pot, si dupaia sa nu mai pot sa ma las..si sa mor de cancer de plamani cu 15 ani mai devreme?", "Merita sa ma simt mereu in sevraj, sa ma simt stresat fie si numai de simpla idee de a nu avea tigari la mine?", "Merita?". Eu zic ca nu merita. Nu am incercat niciodata. Recunosc, mi-a trecut prin cap de mai multe ori sa "incerc" si eu...dar... am renuntat mereu. Nu stiu ce m-a oprit. Cu alcoolul nu am avut o problema. Stiu ca sunt ignoranta din cauza asta.
Si acum, imi permiteti nu-i asa sa ma ratoiesc la voi? [e valabil atat pentru fumatori cat si pentru nefumatori] ce s-a intamplat cu gandirea individuala? De ce mereu trebuie sa ne luam dupa ceilalti? De ce mereu, vrem sa fim mai interesanti luand de la cei din jur numai obiceiurile proaste? De ce mereu ne inahitam cu oameni mai slabi ca noi [din toate punctele de vedere] si nu cu oameni mai puternici ca noi, de la care putem mereu sa invatam ceva? De ce? Desi sunt un copil al naibii de teribilist si de tembel, nu m-am apucat nicodata de fumat din cauza faptului ca sunt teribilista [m-am apucat de baut...de vreo un an sau doi..si inca nu consider ca sunt dependenta] si am stat cu extrem de multi oameni care fumeaza [tata, educatoarele de la gradinita, invatatoarea, dirigainta, majoritatea prietenilor mei din scoala...de fapt..majoritatea oamenilor in care aveam incredere aproape...absoluta zic eu].
Poate pentru ca nu am incercat niciodata sa seman cu cei din jur gandesc asa, dar totusi, mai ganditi-va o data...nu merita sa va apucati de fumat. toti cei care fumeaza sfatuiesc lumea din jur sa nu se apuce si ei...si totusi, din zi in zi vezi tot mai multa lume cu tigara-n gura seste tot pe unde mergi.
Trebuia sa vorbesc despre asta mai devreme sau mai tarziu. Nu eram eu daca nu vorbeam despre asta.
luni, 3 septembrie 2007
Gandurile unei zile insorite
Ma simt ciudat. Cam de o saptamana. Cat am fost plecata..la tara...nu stiu...m-am gandit la tot felul de chestii. Si am ajuns la totfelul de concluzii. Poate ca sunt eu proasta. Poate ca sunt eu prea copilaroasa. poate ma incapatanez mereu sa vad numai lucrurile bune si frumoase. Stiu ca sunt perfectionista..dar..ce naiba frate...poate ca imi pasa prea mult. Anumite chestii chiar te pun pe ganduri.
Azi, mai bine zis pe 3.08.2007...m-am reintalnit cu Vlad..dupa o absenta din viata mea de vreo 5 luni. Acum stiu de ce mi se facuse dor de el... Pentru ca e el...:)...pentru ca mereu te face sa te gandesti. "Reevalueaza totul din viata ta daca nu-ti mai place. Vezi ce merita si ce nu". Propozitiile ca asta te fac sa te gandesti.. chiar pare ca a crescut..mereu pare mai matur decat il stiam..nu stiu de ce. Poate pentru ca asa l-am vazut dintotdeauna. Partea frumoasa e ca la inceput nu ma trata chiar atat de evident ca pe un copil. Acum o face... vorbeste in fraze de grnu "o sa mai cresti si o sa vezi si tu cum e...". La inceput..nu suportam textele de genul asta. Apoi m-am obisnuit...acum imi accept rolul cu stoicism...si chiar n-as vrea sa cresc, "sa ma maturizez".
Azi, mai bine zis pe 3.08.2007...m-am reintalnit cu Vlad..dupa o absenta din viata mea de vreo 5 luni. Acum stiu de ce mi se facuse dor de el... Pentru ca e el...:)...pentru ca mereu te face sa te gandesti. "Reevalueaza totul din viata ta daca nu-ti mai place. Vezi ce merita si ce nu". Propozitiile ca asta te fac sa te gandesti.. chiar pare ca a crescut..mereu pare mai matur decat il stiam..nu stiu de ce. Poate pentru ca asa l-am vazut dintotdeauna. Partea frumoasa e ca la inceput nu ma trata chiar atat de evident ca pe un copil. Acum o face... vorbeste in fraze de grnu "o sa mai cresti si o sa vezi si tu cum e...". La inceput..nu suportam textele de genul asta. Apoi m-am obisnuit...acum imi accept rolul cu stoicism...si chiar n-as vrea sa cresc, "sa ma maturizez".
Ce are toata lumea cu maturizarea? cand te maturizezi..ajungi la concluzia ca lumea nu e atat de roz precum parea atunci cand erai mic. Eu inca mai vreau o lume roz [bine nu neaparat roz..da asa mi-a venit si mie]. Si acum ajungem la intrebarea la care am ajuns eu intr-o seara cand m-am simtit complet dezamagita de cineva in care aveam incredere ca e un om misto...si nu m-am zbierat la el si la o persoana care stiam ca nu se supara pe mine daca o faceam. Intrebarea e cam urmatoarea: " Merita sa luptam pentru a avea lumea noastra roz? Sau ar trebui..pur si simplu...sa devin si eu ca restul lumii..gri si...fara idealuri..fara vise si fara dorinte...?". Dar daca vrei sa lupti si nu stii cum..sau n-ai curaj..ce faci? "Tu ai idei..da' nu faci nimic ca sa schimbi ceva" mi-a spus cineva intr-o zi.Eu ma opun cum stiu eu mai bine autoritatilor care nu vor sa ma lase sa schimb ceva. Eu ma opun cum pot mai bine celor care vor sa scoata culoarea din mine. Si nu numai din mine... e trist...oamenii cu adevarat misto sunt marginalizati. De ce? Pentru ca nu corespund. Principiile nazi au fost mereu una dintre specialitatile mele. Asta pentru ca a fost o perioada in care am avut si eu principii nazi.
Acum, a fi "diferit" a ajuns aproape o moda. Ceea ce inseamna ca acum cei diferiti sunt oamenii normali. Chestia asta te sperie. Lumea e rea. Daca trebuia sa ajungi la concluzia asta ca sa te maturizezi...atunci ei bine, pot sa declar oficial ca am mai crescut putin. Dar preferam de 1000 de ori sa n-o fi facut. Adica..peste tot se promoveaza conceptul de "dragoste". Ziare, reviste, carti. muzica, filme..peste tot se vorbeste despre cat de fericiti sunt oamenii care ubesc pentru ca intalnesc mereu persoana potrivita. Mereu exista un happy-ending. Well..what happened to mine? Cand te duci..in lumea reala..acolo afara unde e rece si gri iti dai seama ca nimic din lucrurile bune pe care le credeai adevarate din reviste si carti nu pot fi aplicate, pentru simplul motiv ca nu au un context in care sa poata fi aplicate. Cand ajungi acolo, afara..iti dai seama ca lumea e superficiala. Iti dai seama ca lumea e invidioasa. Iti dai seama...ca poate nu vei sa fii rece si gri..cum sunt ei.
Asa ca vrei sa schimbi ceva. Toti iti spun "sa schimbi lumea nu e usor". Absolut nimeni, absolut niciodata, absolut in nici un context, nu a pretins ca ar fi usor.Dar asta nu inseamna ca nu merita sa incerci nu-i asa?
luni, 20 august 2007
summer camp
Sa ma gandesc...totul a inceput acum doua veri cred. Eram mica. Si imatura. Bine imatura inca sunt dar nu conteaza. Tocmai terminasem clasa a5-a si ma simteam tare mandra de mine. Ce Dumnezeu, doar eram "vianista". In vara aia am fost in a doua mea tabara de engleza. Nu ma asteptam sa fie cine stie ce, ca prima fusese foarte foarte foarte lame...dar, ma rog, in prima tabara eram printr-a 3-a...asa ca nu prea stiam eu ce-i aia distractie.
In tabara aia...am cunoscut...una..doua..trei..in fine..multe persoane importante. Curios a fost faptul ca am si pastrat legatura cu persoanele respective, chiar daca erau mai mari ca mine... In fine..acum sunt si eu mai mare [ma simt foarte mandra de asta] si m-am reintalnit cu ei. M-am intalnit cu Teo intr-o zi pe Lipscani si dupa ce ne-am salutat cred ca am intrebat-o ceva de genu "unde e hanu cu tei? ai idee?". Apoi, cu putin inainte de asta, semafosrul ma intrebase daca stiu un tip Matei, i-am raspuns ca singurul pe care il stiam fusese cu mine intr-o tabara de engleza.
Apoi, Matei si semaforul au venit la ziua mea. Frumoasa ziua mea, ce sa zic. De atunci, din luna mai a anului curent, jumatate din baietii pe care ii cunosc il idolatrizeaza pe preaiubitul meu tata. De la Matei am invatat ca nu e bine sa dai sfaturi cand esti beat, fiindca lumea nu te asculta. De la semafor am invatat ca trebuie sa fii vesel, ca daca esti depresiv [pardon..daca esti EMO] lumea nu te place. De la Tudor am invatat ca trebuie sa stai calm si sa nu te agiti prea tare..ca altfel transpiri ca Matei cand joaca baschet :). Au mai fost si altii, Ornella de exemplu, de la care stiu ca e im portant sa ai grija de relatiile tale cu prietenii, fiindca altfel ai toate sansele sa ramai fara ele. De la Consuela stiu ca daca vrei ca lumea sa creada ca te-ai schimbat si ca te-ai maturizat nu e bine sa te lauzi cu asta. [A, si...Mate..data viitoare cand mergem intr-o tabara si ne pun profele sa scriem despre ce facem noi pe-acolo nu mai scrie cum venim noi unii la altii noaptea ca dupaia profele dorm pe hol si ai vazut si tu ce naspa e cand dorm profele pe hol].
In fine, asa e vara, descoperi mai multe lucruri noi involuntar decat voluntar la scoala. Asa am descoperit eu Krishna...sau baschetul "pe undeva pe la Kogalniceanu"..sau parcul Romniceanu [dap...stiu unde e si stiu si cum se cheama..tre sa fiti mandrii de mine] sau cat de naspa este sa fii o mama singura si sa nu-ti vezi unicul copil toata vara [in sfarsit am vazut-o si eu pe Ami :)]
Si cand te gandesti ca totu a inceput in mod absolut aleator acum doua veri intr-o tabara in care am facut mai multe boacane decat restu de 40 de copii la un loc. Daca nu imi scapam telefonu in cafea sau daca nu ramaneam in chiloti in fata a 40 de persoane..nustiu ce s-ar fi ales din viata mea de azi... oricum multumesc lui Mate...si semaforului..si lui Teo...
In tabara aia...am cunoscut...una..doua..trei..in fine..multe persoane importante. Curios a fost faptul ca am si pastrat legatura cu persoanele respective, chiar daca erau mai mari ca mine... In fine..acum sunt si eu mai mare [ma simt foarte mandra de asta] si m-am reintalnit cu ei. M-am intalnit cu Teo intr-o zi pe Lipscani si dupa ce ne-am salutat cred ca am intrebat-o ceva de genu "unde e hanu cu tei? ai idee?". Apoi, cu putin inainte de asta, semafosrul ma intrebase daca stiu un tip Matei, i-am raspuns ca singurul pe care il stiam fusese cu mine intr-o tabara de engleza.
Apoi, Matei si semaforul au venit la ziua mea. Frumoasa ziua mea, ce sa zic. De atunci, din luna mai a anului curent, jumatate din baietii pe care ii cunosc il idolatrizeaza pe preaiubitul meu tata. De la Matei am invatat ca nu e bine sa dai sfaturi cand esti beat, fiindca lumea nu te asculta. De la semafor am invatat ca trebuie sa fii vesel, ca daca esti depresiv [pardon..daca esti EMO] lumea nu te place. De la Tudor am invatat ca trebuie sa stai calm si sa nu te agiti prea tare..ca altfel transpiri ca Matei cand joaca baschet :). Au mai fost si altii, Ornella de exemplu, de la care stiu ca e im portant sa ai grija de relatiile tale cu prietenii, fiindca altfel ai toate sansele sa ramai fara ele. De la Consuela stiu ca daca vrei ca lumea sa creada ca te-ai schimbat si ca te-ai maturizat nu e bine sa te lauzi cu asta. [A, si...Mate..data viitoare cand mergem intr-o tabara si ne pun profele sa scriem despre ce facem noi pe-acolo nu mai scrie cum venim noi unii la altii noaptea ca dupaia profele dorm pe hol si ai vazut si tu ce naspa e cand dorm profele pe hol].
In fine, asa e vara, descoperi mai multe lucruri noi involuntar decat voluntar la scoala. Asa am descoperit eu Krishna...sau baschetul "pe undeva pe la Kogalniceanu"..sau parcul Romniceanu [dap...stiu unde e si stiu si cum se cheama..tre sa fiti mandrii de mine] sau cat de naspa este sa fii o mama singura si sa nu-ti vezi unicul copil toata vara [in sfarsit am vazut-o si eu pe Ami :)]
Si cand te gandesti ca totu a inceput in mod absolut aleator acum doua veri intr-o tabara in care am facut mai multe boacane decat restu de 40 de copii la un loc. Daca nu imi scapam telefonu in cafea sau daca nu ramaneam in chiloti in fata a 40 de persoane..nustiu ce s-ar fi ales din viata mea de azi... oricum multumesc lui Mate...si semaforului..si lui Teo...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
![autoarea..in publicatiile mari mereu e si o poza cu autorul nuh? [busy person ha] :D](http://1.bp.blogspot.com/_AR0i8r9HtOU/Snx6wIXiVZI/AAAAAAAAACk/U3PTcPqT7i0/S150/P1010013.JPG)
