by sabina-Pentru tine...

Am incercat sa imi imaginez cum va fi momentul in care ne vom revedea. Am incercat sa ma gandesc ce iti voi spune, sau mai bine, ce ar fi cel mai potrivit sa iti spun.
As fi vrut sa iti spun ca mi-a fost dor de tine, ca m-am gandit mereu la tine, ca plang atunci candvad poze cu noi sau cand ascult "melodia noastra". As fi vrut sa aflii ca te iubesc si ca, probabil, te-am iubit in tot acest timp, ca, parand departe, am fost mereu aproape de tine, ca tin minte tot ce mi-ai spus, ca mai plang si acum cand imi aduc aminte.
M-am intrebat daca si tu simti la fel, daca mai simti la fel ca altadata, daca ai fi dispus sa risti pentru mine, sa luptam impreuna, sa ne gandim mai intai la noi. "Speranta moare ultima" mi-ai zis tu odata. Acum imi dau seama cata dreptate aveai.
M-am gandit cum ar fi sa vorbim despre noi. M-am gandit cum ar fi sa stam impreuna si, dintr-o data sa ma iei de mana, m-am gandit cum ar fi sa dansam ca atunci, ca atunci cand nu puteam sa ma bucur... sa dansam asa de apropiati ca atunci. Cum ar fi sa ma saruti... Apoi sa stam de vorba... sa ma opresti din vorbaria mea atat de lunga, care imi tradeaza emotiile, numai pentru a-mi spue ca ma iubesti. Cum ar fi sa imi fie atat de frica, dar sa stiu ca atata timp cat vei fi langa mine, nu imi va mai fi frica de nimic.
Dar stiu ca atunci cand te voi vedea, o sa raman blocata, cu lacrimi in ochi, uitandu-ma la tine... Asa ca tot ce imi imaginez e de prisos.

Cu drag,
Eu.
[scrisa de sabina.]