Keep me in your memory

am avut incredere. in mine. in voi. in el. dar....se pare ca m-am inselat nu-i asa? si totusi...as vrea sa cred ca gresesc. am inceput sa deschid ochii. mi-am dat seama ca eu sunt acolo pentru toata lumea dar k nimeni nu e acolo pentru mine cand am nevoie sa plang pe umarul cuiva k darius se desparte de mine si k eu nu stiu ce sa fac. doamne kta incredere am avut in voi...
m-ati dezamagit. si probabil o sa continuati sa o faceti. cu totii.
ce s-a intamplat q ataitudiena aia de dupa tabara? q toate mesajele q "va iubesc" q toate chestiile dragute pe care le ziceati? erau doare de fatada? erau doar k sa treaca timpul? nu ma conteaza...in momentu de fata nu mai conteaza nimik. pentru ca oricum nu o sa reactionati cand o sa cititi [dak o sa citit vreodata] asta.
poate k e vina mea. poate n-ar fi treuit sa ma implic. dar mi-ati inspirat incredere mai ales dupa 4 ani petrecuti impreuna. stiu ca nimik nu e vesnic dar nu ma asteptam sa treaca totul pe langa voi atat de repede ca si cum nimic nu ar fi existat. totusi... poate k dak n-am fi plecat q totii separat dupaia...dar kiar si asa... nua veati nici un drept sa va cimportati k si cum v-ar pasa...si apoi sa ma lasati balta... nu aveati absolut nici un drept sa faceti asta... o sa mai stam 4 ani impreuna...dar nus tiu dak mai merita efortu...nu stiu dak merita sa ma mai kinui pt voi...
sper sa se chimbe macar ceva kt de mic din toamna...pana atunci mai am o luna de asteptat...