Feelings part 2

Well...i sort of figured out why i always am depressed and sad and quiet and stuff. Uh. E ai greu decat credeam. Mai stiti prima zi de scoala? Ziua aia dubioasa in care alergam cu 50 km/h prin curte si imbratisam pe toata lumea? Ala e felul meu propriu si personal de a le arata oamenilor ca sunt heppy si de a le da si lor macar un pic acolo din fericirea mea?

Asta e problema. Eu dau celor din jurul meu cam..TOATA fericirea mea...si dupa ce le-o dau...de obicei pastrez un pic si pentru mine. De obicei e prea putin. Mereu se gaseste cineva care sa faca praf fericirea mea cu tot optimismu pe care il implica chestia asta. Eu sunt cam ca un ....rezervor de benzina?? [cred cel putin] sau mai bine zis ca un protofel. Acumulez greu fericire..putin cate putin...o pierd repede pe nimicuri si atunci cand ma umplu fie dau pe afara si ma golesc de tot fie pur si simplu cheltui toti banii pe nimicuri si ma golesc de tot. Si asta spune mule.

Poate sunt maniaco-depresiva cum ar spune matei. Ideea e ca nu-mi pasa. Imi place sa stiu ca macar o picatura din rezervoru meu de fericire care se umple greu si se goleste usor contribuie la umplerea altor rezervoare de fericire. Si ma simt al naibii de mandra de asta.